Arhivă postări

Introducere simplă



Scriu aceste rânduri cu gândul la toți cei a căror viață se stinge, nevăzută, pe culoarele suferinței, prizonieri chinuiți ai sistemelor de asistență socială și psihiatrică din România.


Despre suferința lor nu se vorbește nimic, nu se arată nimic. Suferința lor este o poveste neclară și neverosimilă, o noțiune abstractă, interzisă. Despre suferința lor se tace, despre suferința lor se neagă. De acolo, din lăuntrul „sistemului”, nu răzbate nimic în afară. E liniște. O liniște devenită vinovată și complice. Clădirile tăcute sunt proaspăt spoite. Cu greu se distinge adevărul scris pe zidurile foarte groase: Liniște... Înăuntru se suferă.

Voi arăta suferința lor. Voi scrie suferința lor. Voi dovedi suferința lor.